Ne mor bunicii

maini

Marti am participat la una dintre cele mai decente inmormantari, si am fost la cateva pana la cei 36 de ani ai mei.

A murit bunica prietenei mele, Crina. Cu cateva ore inainte sa moara, s-a asezat la margina patului si a ras. Nu a avut o parte de o moarte anuntata, luandu-ne pe toti prin surprindere.

Imi era draga, pentru ca a fost o bunica care radea, mai tot timpul. Eu nu mi-o amintesc altfel si am fost de foarte multe ori acasa la Crina. In facultate, obisnuiam sa ne bem cafeaua in bucataria ei, sa vorbim despre nimicurile vietii, sa ne plangem de probleme inchipuite si, deseori, bunica ei ne tinea companie. Era de-a noastra. Ii placea sa ne asculte, iar noua ne placea sa o stim acolo.

Dupa trecerea anilor, probleme noastre au devenit reale. Dar, disecandu-le in prezenta confortabila a bunicii ei, deveneau un pic mai usoare. Dupa ce m-am imbolnavit, imi vorbea ca si cum ar fi fost bunica mea.

– Elena, tu trebuie sa traiesti, sa ma duc eu ca am trait destul. Maine poimaine fac 80 de ani si pot sa plec impacata.

Asa vorbesc bunicii, iar bunica Crinei a fost acolo toata adolescenta mea si o buna parte din viata de adult.

Uneori ma sfatuia, sfaturi pertinente, oferite din inima si-mi placea cand imi vorbea despre biserica si  Dumnezeu.

In timpul slujbei de inmormantare am realizat ca, in amintirile mele, pe ea o gasesc doar razand si m-a apucat un dor nebun de copilarie, de copilaria mea si a Crinei, ca si cum am fi ingropat o parte din ea in acelasi timp.

Ne tineam in brate, ca doua surori si am simtit, mai abitir ca niciodata, ca asta si suntem.

Ne ingropam bunica si, desi, m-am dus cu gandul sa-i fiu eu sprijin ei, de fapt, ne-am fost sprijin reciproc.

Ma uitam la bunica noastra, pentru ultima data, dar ea nu mai era acolo. Plecase sa ne zambeasca si sa ne asculte din cer.

Sambata urma sa-mi serbez ziua de nastere, dar, din respect pentru Crina, am ales sa nu o mai fac. Sunt sigura ca vom avea multe alte zile de serbat, cu perechi de bunici, care sa ne vegheze din cer,  caci noi nu avem 2 perechi de bunici, ci 4.

Cat de norocoase suntem!

Sursa foto: Pinterest