Dragostea de dupa divort

„Port in mine, fara sa stiu, un cimitir in care se afla ceea ce am uitat ca am vazut, ca am auzit, ca am fost”, Octavian Paler.

Mi-a fost dor. M-au durut amintirile. Am pasit prin ele, din nou si din nou, pana la epuizare. Mergeam prin aceleasi locuri, ne promiteam si ne iubeam la fel. Ne spuneam aceleasi lucruri, dupa care imi construiam scenarii fictive despre ce as fi putut face diferit. Ce a declansat prima cearta, cand s-a spulberat vraja si de ce? Niciodata nu m-am simtit mai singura, mai deznadajduita, desi eram inconjurata de oameni grijulii. Oscilam intre stari de furie extrema si durere coplesitoare. Rana afectiva devenise cronica, pe fondul unei nefericiri indelung neglijate si tratate necorespunzator. Retraiam zilnic un cosmar diurn din care nu reuseam sa mai ies, fiind vesnic prezenta in doua dimensiuni paralele. Cu una cochetam, doar, dorindu-mi sa fiu mai constienta de existenta ei si de posibilitatile ei multiple de recuperare emotionala, iar, in cealalta ma complaceam, ca intr-o realitate total neschimbatoare. In timp m-am agatat de capatul firav al sperantei care-mi alunecase deseori printre degete si pe masura ce crestea, radiindu-mi in suflet si lasandu-ma sa privesc din nou catre viata, dorinta de iubire in doi se micsora, inchizand treptat portile oricarei posibile prezente masculine in viata mea. Recunosc ca mi-am dezvoltat un mecanism atipic, dar functional, un pansament durabil, care imi apara inima de dezamagiri crunte, de minciuna folosita pe post de adevar, de promisiuni false si de planuri aberante in doi. Am inceput, insa, cea mai trainica relatie, cea in care nu am investit niciodata destul, pentru ca mereu au fost altii. Relatia cu mine insami, invatand sa fiu indulgenta, sa ma iert, sa ma accept, sa-mi ofer timp, rabdare si incredere. Incredere ca voi reusi, ca inainte de tot sunt eu si am inteles ca fericirea mea nu depinde de iubirea in doi, fericirea mea depinde doar de mine. In ziua cand am inteles ca eu sunt cauza pentru care evenimentele se intampla in viata mea, am inceput sa conturez o poveste cu o intorsatura surprinzatoare, in care indraznesc sa visez, sa-mi doresc, sa-mi propun obiective, sa invat lucruri noi, sa citesc mai mult, sa dorm mai bine si mai profund, sa intalnesc oameni noi, sa rad cu pofta, sa traiesc pasional si intens si sa constientizez ca cineva are nevoie de mine vesela, optimista si bogata sufleteste.

Un gând despre &8222;Dragostea de dupa divort&8221;

Comentariile nu sunt permise.