Despre sex, cu ai nostri

Pentru cei care ma citesc si inca nu stiu in ce oras locuiesc, ei bine, a venit vremea sa va impartasesc. De ce tocmai acum? Pentru ca, de curand, am participat la un eveniment, unul educational, distractiv deopotriva, si santos. Sanatos pentru noi, dar, mai ales pentru copiii nostri. S-a vorbit despre sex, despre permisivitate, sexualitate corecta si despre obligativitatea noastra ca parinti de a ne informa copiii, inca de la varste fragede.

Prin urmare, locuiesc in Galati, un oras in care se mai intampla si lucruri faine, organizate de oameni si mai faini. Cum ar fi intalnirea gazduita de FasTracKids si sustinuta de psihologa Diana Balaban. Despre Diana, numai de bine. Conduce discutiile cu lejeritate, este o buna ascultatoare, intervine doar cand este cazul si ofera sfaturi pertinente. Pe deasupra, nu duce lipsa de carisma, ajungand sa o indragesti inca de la prima intalnire.

Tema? Sexualitatea la copii-tabu sau nu? Daca esti genul de parinte care nu considera ca ar trebui sa discute astfel de subiect cu copilul sau, mai ales la o varsta frageda, atunci te asigur ca ar trebui sa pui pe lista prioritatilor tale legate de cresterea copilului, si participarea la o astfel de intalnire. Vei pleca mai informat, mai constient de necesitatea de a contribui la formarea unor atitutidini sanatoase in ceea ce priveste comportamentul sexual al viitorului adult.

Intr-o lume haotica, in care sexul a devenit o moneda de schimb, este bine sa ne pregatim copilul sa imbratiseze un comportament adecvat. A face sex este o alegere, o alegere pe care trebuie sa stim sa o facem, astfel incat, inainte de toate sa ne mentinem psihicul sanatos. E important sa stim cand ar trebui sa spunem da, dar, mai ales, cand ar trebui sa stim sa spunem nu.

Si cel mai important, ne spune Diana, este sa ne acceptam, sa ne cunoastem corpul si dorintele. De aceea, ea ne indeamna sa le vorbim copiilor despre sex, inca de la varsta de doi ani. In joaca, si nu sub forma unor discutii lungi si obligatorii. Ei vor sti sa pastreze informatia care le trebuie, si, treptat, vor intelege de ce baietii si fetitele sunt diferiti anatomic, vor invata sa isi controleze impulsurile sexuale si, de asemenea, sa nu manifeste sentimente de vinovatie sau de rusine.

Dragi parinti, ca aflam sau nu, copiii se masturbeaza. Isi ating organele sexuale, pentru a-si produce placere, inca de la 2-3 ani. Fireste ca nu e o regula universal valabila. Copiii sunt diferiti, dar, la un moment dat, instinctual o vor face, avand drept scop, eliberarea de tensiuni, un fenomen normal, pe care noi trebuie sa-l acceptam, dar sa avem grija sa nu fie practicat in exces.

Mamele prezente la eveniment au vorbit despre ipostazele in care si-au surprins copiii, manifestandu-si teama de a nu deveni adulti exhibitionisti. Am aflat ca fenomenul jocurilor sexuale intre copii este unul tranzitoriu si ca nu ar trebui sa ne ingrijoreze.

Sexualitatea trebuie educata si este un aspect deloc de neglijat. De aceea, Diana ne recomanda sa ne invatam copiii sa-si defineasca corect partile intime. Sa stie despre penis si vulva si despre raporturile sexuale dintre parinti care duc la aparitia lor.

Sa lasam povestile cu barza si sa le inlocuim cu cele reale, astfel incat copiii nostri sa nu devina parinti la 16 ani. Influenta parentala este esentiala pentru conturarea sexualitatii lor, iar modul in care debuteaza viata lor psihosexuala este decisiv pentru evolutia ulterioara a comportamentului lor sexual.


Dragostea de dupa divort

„Port in mine, fara sa stiu, un cimitir in care se afla ceea ce am uitat ca am vazut, ca am auzit, ca am fost”, Octavian Paler.

Mi-a fost dor. M-au durut amintirile. Am pasit prin ele, din nou si din nou, pana la epuizare. Mergeam prin aceleasi locuri, ne promiteam si ne iubeam la fel. Ne spuneam aceleasi lucruri, dupa care imi construiam scenarii fictive despre ce as fi putut face diferit. Ce a declansat prima cearta, cand s-a spulberat vraja si de ce? Niciodata nu m-am simtit mai singura, mai deznadajduita, desi eram inconjurata de oameni grijulii. Oscilam intre stari de furie extrema si durere coplesitoare. Rana afectiva devenise cronica, pe fondul unei nefericiri indelung neglijate si tratate necorespunzator. Retraiam zilnic un cosmar diurn din care nu reuseam sa mai ies, fiind vesnic prezenta in doua dimensiuni paralele. Cu una cochetam, doar, dorindu-mi sa fiu mai constienta de existenta ei si de posibilitatile ei multiple de recuperare emotionala, iar, in cealalta ma complaceam, ca intr-o realitate total neschimbatoare. In timp m-am agatat de capatul firav al sperantei care-mi alunecase deseori printre degete si pe masura ce crestea, radiindu-mi in suflet si lasandu-ma sa privesc din nou catre viata, dorinta de iubire in doi se micsora, inchizand treptat portile oricarei posibile prezente masculine in viata mea. Recunosc ca mi-am dezvoltat un mecanism atipic, dar functional, un pansament durabil, care imi apara inima de dezamagiri crunte, de minciuna folosita pe post de adevar, de promisiuni false si de planuri aberante in doi. Am inceput, insa, cea mai trainica relatie, cea in care nu am investit niciodata destul, pentru ca mereu au fost altii. Relatia cu mine insami, invatand sa fiu indulgenta, sa ma iert, sa ma accept, sa-mi ofer timp, rabdare si incredere. Incredere ca voi reusi, ca inainte de tot sunt eu si am inteles ca fericirea mea nu depinde de iubirea in doi, fericirea mea depinde doar de mine. In ziua cand am inteles ca eu sunt cauza pentru care evenimentele se intampla in viata mea, am inceput sa conturez o poveste cu o intorsatura surprinzatoare, in care indraznesc sa visez, sa-mi doresc, sa-mi propun obiective, sa invat lucruri noi, sa citesc mai mult, sa dorm mai bine si mai profund, sa intalnesc oameni noi, sa rad cu pofta, sa traiesc pasional si intens si sa constientizez ca cineva are nevoie de mine vesela, optimista si bogata sufleteste.