divort

Nu am mai scris, nu am citit, nu am mai mancat, nu am mai ras de un lung si amar de vreme.

Am supravietuit si nu am mai vrut sa traiesc. Au luptat multi pentru mine si alaturi de mine, iar eu mi-am dorit sa mor.

Noptile mi-au fost o insiruire interminabila de ganduri negre, sfasietoare ca niste sageti otravitoare care-mi improscau sufletul. Eram moarta, moarta, dar nedisparuta, neputand participa la evenimentele vietii.

Imi duceam durerea in pozitia fetusului , pe covor, si plangeam pana secam izvorul de lacrimi sarate, care-mi lasau privire de naluca, sau, urland in dus, ore intregi, intrebandu-ma, la nesfarsit, cate durere poate cara un suflet.

Am simtit deseori cum innebunesc, cum mingi de foc si flacari, reiau la nesfarsit traseul sufletului meu, lasand in urma o harta formata din scrum. Caram dupa mine cenusa, iar in nari simteam miros de fum. Il stingeam din nou si din nou cu lacrimi si incercam sa ma agat de cea mai infima urma de speranta.

Nu mi-am mai luat tratamentul, nu I-am mai vazut sensul, si totusi, analizele imi ieseau bine. Parca, soarta se juca cu mine, cand nu-mi mai doream sa traiesc, imi oferea viata. Ce sa fac cu viata cand nu-mi mai trebuie?

Casnicia mea a fost, spre sfarsit, mai rea decat cancerul insusi, si cel mai tare cand am ajuns la deznodamantul ei, ma dureau clipele frumoase, care au fost candva.

Cum poti sa iubesti si, ulterior, sa produci atat de multa durere?

Am inceput sa ma scutur de scrum, si sa scriu, din nou, sincer, despre mine, din care si altii pot lua franturi, pentru a-si construi propriul colac salvator.

Ma gandesc ce se afla la portile sufletului meu si cand le voi deschide din nou, si acesta este un inceput, inceputul sfarsitului.

Acum 7 ani am spus impreuna ” Da”, iar  intr-o zi de 13, am spus impreuna ” Nu”.

Inca doare, dar zilnic, durerea devine mai mica, iar eu invat, alaturi de cei dragi, sa o elimin si, poate, intr-o zi, sa o inlocuiesc.

Am multa iubire de dat, si momentan, o impart in cote egale, familiei si prietenilor mei.

Suflet, ce se afla la portile tale?

La portile sufletului

2 gânduri despre &8222;La portile sufletului&8221;

  1. Orice sfârsit înseamnă un nou început. Contează amintirile frumoase. ..doar ele…si dragostea celor dragi.
    Cel mai de preț dar pe care il primim pe pământ este viața. Dacă noi o ajutăm sa fie frumoasă, cu siguranță are foarte multe surprize frumoase, în sertar ,pregătite pentru noi.

    Îmi place cum scrii..

    Apreciază

Comentariile nu sunt permise.