CONSTIINTA ALTERITATII

20264954_1215715398573777_7398914271842086373_nIntrevad o raza de lumina calda care isi croieste drum catre inima mea si ma intreb, in gand, cati oameni isi aloca macar cinci secunde sa priveasca rasaritul, primul dar al zilei, in cautarile lor neintrerupte pentru un viitor in care viata va deveni tangibila, debarasandu-se de straiele promisiunii.

Ma indrept catre aeroport, cu un bagaj emotional peste limita admisa, un amalgam de sentimente profunde, pe care am invatat sa le experimentez la un nivel inalt, in timp ce constientizez cat de mica sunt in raport cu maretia divina, cat de fragila imi e viata si cat de neputincioasa si de puternica sunt, in acelasi timp.

Am capul acoperit cu un turban colorat, simt priviri curioase indreptate catre mine, dorindu-si sa-mi afle povestea, iar eu stiu ca povestea mea si a lor are acelasi sfarsit, doar ca eu am invatat sa o traiesc, in timp ce ei nu o traiesc niciodata, cautand-o intr-un fuleu neintrerupt si neavand timp sa-i simta esenta.

Cu inima stransa, astept cuminte sa-mi vina randul la poarta de control, stiind deja ce urmeaza sa se intample.

Bagajul de mana nu creeaza probleme , pentru ca l-am pregatit constiincioasa, citind regulile in prealabil.

Pacat ca nu exista un set de reguli, pe care oamenii sa-l poata memora si aplica la intrarea in viata, inaintand, in schimb prin ea, semi-constienti, ca si cum i-ar bajbai esenta, neidentificand-o niciodata, proiectandu-se constant in viitor pentru a-si asigura supravietuirea.

M-am intrebat adesea cata nefericire imi este data sa cunosc, dar atunci cand am atins forma cea mai profunda, am realizat ca nu exista stimul mai grozav pentru trezirea constiintei.

Controlul vamal imi da senzatia de gol in stomac, pentru ca turbanul meu vesel creeaza intotdeauna probleme.

Sunt rugata sa intru intr-o camera special amenajata, cu o doamna in uniforma, unde sa pot dezvalui ce se afla sub el.

Cu greu imi stapanesc lacrimile si incep stinghera sa desfac nodul si sa las sa-mi cada pe umeri materialul.

Textura lui se simtea grea ca de plumb, expunandu-mi goliciunea sufletului prin dezvaluirea secretului a ceea ce sunt fara el: un om condamnat de boala.

Si, iata-ne, doua femei, fata in fata, una respecatand atributiile job-ului pe care si l-a ales, cealalta cheala, tematoare, dar cu dorinta acerba de viata.

S-a uitat la mine, m-a strans in brate si mi-a spus :

„ Esti atat de frumoasa!”

Pret de cateva minute s-a identificat cu mine, cu durerea mea, desi nu ne cunoasteam si probabil nu ne vom mai vedea niciodata.

Aceasta este alteritatea, cea care ne defineste latura umana, constituind adevarul individual si posibiltiatea de a simti prezenta lui Dumnezeu, un Dumnezeu iubitori de oameni, a caror calatorie interioara se bazeaza pe constiinta, iubire si iertare, caci omul nu se naste om, ci devine om.