DOR

viata

Imi este dor sa gust din aromele vietii, sa ma scald in reflexele ei adamantine, sa-mi inund simturile in mirosurile-i diafane si persistente si sa le port pe mine, caci cel mai bine miros, cand miros a viata.

Viata, mi-e dor sa ma surprinzi, sa ma porti pe carari nebanuite, sa-mi starnesti dorinte nestavilite, sa ma faci sa ma reindragostesc nebuneste, sa ma scufunzi in pasiuni irationale si sa fiu libera!

Poarta-ma viata, poarta-ma pe taramuri mirifice, in care existenta sa-mi fie un dans neintrerupt, iar visurile sa-mi devina palpabile.

Mi-e dor sa te simt, sa ma faci sa vibrez la fiecare atingere si sa-mi imbraci sufletul in culori vesele, simboluri ale implinirii si linistii.

Saruta-ma, viata, saruta-mi pielea arida, vindeca-mi ranile si sterge-mi cicatricile! Dezbraca-ma de indoieli, de ganduri sumbre, de nesiguranta si iubeste-ma!

Sopteste-mi vorbe dulci, tamaduitoare, care sa ma indemne la traire plenara.

Ia-ma de mana si zboara cu mine, zboara lin catre fericire si hai sa poposim acolo o vesnicie, la fel de efervescente, de tonice si patrunzatoare, intr-o inlatuire stransa care sa nu-mi mai permita nicio alunecare spre cecitate si sa te pot recompensa cu daruire si fidelitate.

Invata-ma, viata, sa ma bucur de tine, sa cunosc nobletea laturii tale intrinseci si sa traiesc acolo, in tine, cu tine si pentru tine!

Mai taie-mi, viata, din dor, si primeste-ma cu bratele larg deschise, caci nu am fost niciodata mai pregatita sa te simt, sa te miros, sa te port!

Sursa foto: Pinterest

Ne mor bunicii

maini

Marti am participat la una dintre cele mai decente inmormantari, si am fost la cateva pana la cei 36 de ani ai mei.

A murit bunica prietenei mele, Crina. Cu cateva ore inainte sa moara, s-a asezat la margina patului si a ras. Nu a avut o parte de o moarte anuntata, luandu-ne, pe toti prin surprindere.

Imi era draga, pentru ca a fost o bunica care radea, mai tot timpul. Eu nu mi-o amintesc altfel si am fost de foarte multe ori acasa la Crina. In facultate, obisnuiam sa ne bem cafeaua in bucataria ei, sa vorbim despre nimicurile vietii, sa ne plangem de probleme inchipuite, si deseori, bunica ei ne tinea companie. Era de-a noastra. Ii placea sa ne asculte, iar noua ne placea sa o stim acolo.

Dupa trecerea anilor, probleme noastre au devenit reale. Dar, disecandu-le in prezenta confortabila a bunicii ei, deveneau un pic mai usoare. Dupa ce m-am imbolnavit, imi vorbea ca si cum ar fi fost bunica mea.

– Elena, tu trebuie sa traiesti, sa ma duc eu ca am trait destul. Maine poimaine fac 80 de ani si pot sa plec impacata.

Asa vorbesc bunicii, iar bunica Crinei a fost acolo toata adolescenta mea si o buna parte din viata de adult.

Uneori ma sfatuia, sfaturi pertinente, oferite din inima si-mi placea cand imi vorbea despre biserica si  Dumnezeu.

In timpul slujbei de inmormantare am realizat ca, in amintirile mele, pe ea o gasesc doar razand si m-a apucat un dor nebun de copilarie, de copilaria mea si a Crinei, ca si cum am fi ingropat o parte din ea in acelasi timp.

Ne tineam in brate, ca doua surori si am simtit, mai abitir ca niciodata, ca asta si suntem.

Ne ingropam bunica si, desi, m-am dus cu gandul sa-i fiu eu sprijin ei, de fapt, ne-am fost sprijin reciproc.

Ma uitam la bunica noastra, pentru ultima data, dar ea nu mai era acolo. Plecase sa ne zambeasca si sa ne asculte din cer.

Sambata urma sa-mi serbez ziua de nastere, dar, din respect pentru Crina, am ales sa nu o mai fac. Sunt sigura ca vom avea multe alte zile de serbat, cu perechi de bunici, care sa ne vegheze din cer,  caci noi nu avem 2 perechi de bunici, ci 4.

Cat de norocoase suntem!

Sursa foto: Pinterest

MAMA

MAMA

Iti caut zambetul in eter. Mi-e dor de el. Mi-e dor de iubirea aceea incomensurabila cu care imi mangaiai sufletul, de puterea care izvora din ea, ca un scut pe care il purtam in permanenta, tinundu-ma la distanta de probleme.

Oricat de grea ti-ar fi fost suferinta, reuseai sa o duci demna, prin sustinerea pe care o primeai de la Dumnezeu, ca un troc pentru frumusetea sufletului tau, pe care ai invatat sa-l slefuiesti prin credinta de nezdruncinat, care ti-a facut trecerea catre dincolo, lina, ca si cum ai fi alunecat intr-o lume a viselor implinite, lasandu-ma sa particip la cea mai spectaculoasa iesire din scena.

Moartea se desfasura in fata mea in straie de sarbatoare, nefiind nimic abominabil in ea, dispindu-mi toate temerile cultivate prin necredinta. Tu, mama, mi-ai oferit un ultim dar pretios, pe care am inceput sa-l desfac abia acum, in apropierea zilei tale de nastere.

Astazi ar fi fost ziua ta si desi stiu ca esti cu mine, lacrimi de neputinta imi aluneca pe chip pentru ca mi-as dori sa-mi las capul in poala ta si sa-mi cer scuze pentru tot ceea ce nu am facut si as fi putut sa fac.

Mi-as dori sa-ti sarut mainile si sa-ti simt mangaierea blajina, cea vindecatoare de toate durerile sufletesti. Mi-as dori sa-ti aud vocea si sa-ti ascult cuvintele intelepte, pe care acum le caut prin colturi de minte. Mi-as dori sa te mai am macar o singura zi, sa-ti pot adula chipul angelic si sa-ti adulmec parfumul incantator, sa-mi inund simturile si sa-mi incarc sufletul cu dorinta, dorinta de a fi o mama si sotie perfecta, ca tine.

Tu, mama, ai atins perfectiunea, nu pentru ca ai fost mama mea, ci pentru ca ai trait  trupeste aici, dar cu sufletul in bratele Domnului, pe care nu l-ai mai dezamagit niciodata, si care te-a rasplatit pe masura.

Am invatat sa prind esenta viselor mele, in care tu mi-ai aratat calea, iar eu am intrat mereu pe contrasens, indepartandu-ma de fericire ani de zile, autopedepsindu-ma in permanenta,  prin slabiciunea firii mele.

Astazi ai fi implinit 60 de ani, dar tu ai plecat devreme, impregnandu-mi pe retina amintirilor prospetimea chipului tau, ramanand pentru mine o mama vesnic tanara.

Tot astazi am deschis darul tau, pe care mi l-ai lasat pentru ziua in care voi fi pregatita, pregatita sa aleg calea spre implinire, spre bucurie autentica si profunda, prin nuantarea pastelata a sufletului, care sa devina sursa inepuizabila de iubire si daruire.

Te iubesc ! Esti cea mai buna mama pe care ar fi putut sa mi-o dea Dumnezeu!

Aceleasi cuvinte  ti le-am scris cand simteam ca te pierd, durerea sfasaietoare impiedicandu-ma sa le rostesc, dar pe care mi-ai spus ca le-ai citit, aceeasi durere limitandu-ti cuvintele, dar nereusind sa cenzureze sentimentele iubirii plenare, oceanice prezente in amurgul relatiei lumesti intre mama si fiica.

Foto: Pinterest