Taramul oilor

bou

A fost odata ca niciodata un taram al oilor. Un taram limitat, ca si ele, cu pajisti batatorite de la mersul lor agale, in turma. Toate se numeau Dolly si erau marcate cu numere.

Ele rumegau placide intreaga zi, fara un alt scop in viata, fara asteptari, dorinte sau griji.

Viata le era ca un cerc, cu lins de sare, pofta de mancare, umblet si somn. Dar, printre ele se afla una deosebita, cu veleitati de zana. Pastea doar iarba proaspata, atinsa de roua, bea doar apa rece de parau si refuza, adesea, sarea.

Se simtea neinteleasa, foarte diferita de suratele ei si isi dorea cu ardoare macar o mica portie de zahar.

Auzise ca ar exista taramuri cu masini, case si barbati de zahar si statea adesea retrasa, cautand o cale de evadare din turma.

Pentru ca zilele ii erau lungi, si traiul devenise insuportabil, intr-o zi a decis sa faca un compromis, casatorindu-se cu un porc.

Nu, nu era un porc zburator, ci un porc obisnuit, care, desi grohaia in exterior, ei ii arata toata dragostea si sustinerea din lume.

Dragostea nu o incalzea pe zanuta noastra, dorindu-si sa schimbe cocina cu un castel de zahar, cu decoratiuni de zahar ars, ornamente spectaculoase care sa-i taie respiratia, cu  valeti care sa-i serveasca ambrozie cereasca, cu servitoare care sa-i ingrijeasca blana stralucitoare si cu un barbat care sa o venereze.

Porcul era pentru ea doar rampa de lansare, pentru ca linistea din cocina si mediul mai restrans  ii permiteau sa incerce sa-si depaseasca conditia de oaie.

A luat lectii de dictie, a inceput sa citeasca si sa invete limba barbatilor de zahar.

Era dispusa sa ofere cate putin cat mai multor barbati. Se vindea prin cuvinte dulci, disponibilitate, fiind mereu acolo, gata sa asculte, sa inteleaga, sa pozeze in oaia perfecta, pana in ziua cand ar putea parasi cocina, cu tot cu porc, luand cu ea doar mirosul greu de excremente, pe care nu l-ar mai fi putut camufla, odata instalata in castel.

A ratat mii de ocazii, pentru ca mirosul intepator al sufletului ei nu a incetat sa iasa la iveala, ori de cate ori simtea ca reusita-i poarta numele.

S-a simtit, astfel, condamnata sa ramana cu un porc care nu ar fi putut niciodata sa o ridice pe culmi nebanuite, cu care sa poata bea impreuna din cupa fericirii, dar a decis sa bea pe furis din troaca sperantei, care sa o poarte macar cu gandul in patul barbatului de zahar.

 

* Aceasta este o parodie si trebuie tratata ca atare

Sursa foto: Pinterest

 

 

 

 

 

Un gând despre &8222;Taramul oilor&8221;

Comentariile nu sunt permise.