You smell like my final wish

love

It’s a warm morning of August. The sunlight is streaming through my window, touching my hair and my face playfully. I am snuggeling hapilly in my bed, with a big smile in my heart, joy on my face and love embracing every fiber of my being. My soul is screaming in ecstasy and the reason is YOU.

I can still smell the scent of your skin and my body still tingles where your fingers have been. My mind stopped to your last whispered words: ” I can’t stop falling in love with you.” and I know that I already love you, blindly and profoundly, in a way that I will never be able to love anybody.

The night before I have abandoned all my desires in your arms, knowing that my destiny is you. I could see it deeper in your eyes, I could see our future together and I knew right there that I belong to you. I knew we will consume eatchover and that you ‘ll become the drug that will create the addiction for what it will be no cure.

During time, some doses of you almost killed me, because my passional way of being can only be feed with overdoses, overdoses of love and distruction.

I know that my non earthly soul is keeping you strongly connected in my madness, a bittersweet madness that is stealing your sleep, bringing shadows of doubts as you know, that nothing will complete you as my love.

I am perfectly imperfect and in my struggle of accepting my flaws, I am feeding my insecurities with that unique morning of August, when you took me to the highs and depths of your soul, creating that untouchable happiness that few will know.

Since that very morning, my soul is wearing your scent, a very strong scent of belongingness that makes me feel complete, a scent that no one will replace as I truly know that you smell like my final wish.

 

Iubirea este un sport

d6cda5eb4d41f515c485c21906ac7bac

Iubirea presupune disciplina, ca oricare activitate sportiva.

Pornesti la drum cu cateva informatii de baza, foarte entuziasmat la inceput, dar fiind ulterior coplesit de intensitatea efortului, renunti. Renunti la beneficii si te scufunzi in indragosteli obsesive care-ti ofera un climax emotional temporar.

Dintre toate sporturile pe care le-am practicat pana in prezent, la iubire m-am priceput cel mai putin.

Preferam sa alerg la maraton, sa ridic greutati cat jumatate din kilogramele corpului meu, decat sa invat sa iubesc corespunzator. Nu pentru ca nu mi-as fi dorit, ci pentru ca sunt un om slab.

De multe ori, am preferat sa sar din barca si sa ma intretin cu formele obsesive ale limerence-ului, in care si eu si partenerul eram doi oameni euforici, prin drograre.

Faceam lucrurile bine, fara efort, obsesia imbracandu-ne personalitatile in aure plina de vitalitate si fericire, dar, odata ce ne goleam rezervoarele, defectele fiecaruia ne copleseau si ne vedeam fiecare de drum, un drum diferit, aruncandu-ne visurile in bratele unei noi iubiri obsesive.

Cu trecerea timpului, mi-am dorit de multe ori sa dau indragosteala pe iubire, o iubire  care sa-mi fie culcus pentru zilele friguroase, in care sa ma pot cuibari confortabil si sa gasesc intelegere, sustinere si iertare.

M-am apucat serios de acest sport in urma cu 10 ani si nici acum nu am invatat sa execut exercitiile corect, desi detin toata aparatura necesara. Am simtit deseori ca ar fi mult mai bine si mai usor sa renunt. Si am realizat, ca intr-adevar, mi-ar fi mai usor, dar nu mai bine.

Iubirea se invata si nu este altceva decat suma unor alegeri facute bine.

Eu aleg sa iubesc un om din ratiune, nu sub imperiul unei nebunii temporare, aleg sa iubesc un om pentru ca merita, in ciuda tututor minusurilor, cuvintelor dure si greselilor pe care le-am facut, nu reciproc, ci impreuna.

Aleg sa iubesc un om imperfect, sa nu-l mai transform in inculpat, sa nu-mi mai stric ziua de azi pentru greseala de ieri. Aleg sa traiesc in prezent, aleg sa fac complimente, sa inteleg si sa-mi apreciez partenerul.

Aleg  sa-mi exprim dorintele nu ca pe niste porunci, ci ca pe niste rugaminti,aleg sa fac declaratii, aleg sa ma daruiesc pe mine, un dar nepalpabil, dar, probabil cel mai de pret dar din lume. Aleg sa ofer, pentru ca mai apoi sa primesc.

Si, mai ales, aleg sa raman in barca, chiar si atunci cand simt ca se scufunda, aleg sa ne salvez prin rabdare si perseverenta.

Am ales sa practic  un sport care nu este usor, dar care-mi va aduce beneficii pe termen lung.

In practicarea lui m-am accidentat de multe ori, uneori atat de grav, incat mi-am zis ca mai bine arunc tot la cos si renunt. Dar, m-am reapucat, fiind, de fapt, singurul sport la care nu am renuntat, oricat de obosita si dezamagita as fi fost.

Nu stiu daca voi deveni campion, dar stiu ca atunci cand faci un exercitiu in mod repetat, sfarsesti in a-l face bine, atat de bine, incat sa ajungi sa te sincronizezi perfect cu partenerul tau, a carui rezistenta poate nu este de multe ori egala cu a ta.

 

Taramul oilor

bou

A fost odata ca niciodata un taram al oilor. Un taram limitat, ca si ele, cu pajisti batatorite de la mersul lor agale, in turma. Toate se numeau Dolly si erau marcate cu numere.

Ele rumegau placide intreaga zi, fara un alt scop in viata, fara asteptari, dorinte sau griji.

Viata le era ca un cerc, cu lins de sare, pofta de mancare, umblet si somn. Dar, printre ele se afla una deosebita, cu veleitati de zana. Pastea doar iarba proaspata, atinsa de roua, bea doar apa rece de parau si refuza, adesea, sarea.

Se simtea neinteleasa, foarte diferita de suratele ei si isi dorea cu ardoare macar o mica portie de zahar.

Auzise ca ar exista taramuri cu masini, case si barbati de zahar si statea adesea retrasa, cautand o cale de evadare din turma.

Pentru ca zilele ii erau lungi, si traiul devenise insuportabil, intr-o zi a decis sa faca un compromis, casatorindu-se cu un porc.

Nu, nu era un porc zburator, ci un porc obisnuit, care, desi grohaia in exterior, ei ii arata toata dragostea si sustinerea din lume.

Dragostea nu o incalzea pe zanuta noastra, dorindu-si sa schimbe cocina cu un castel de zahar, cu decoratiuni de zahar ars, ornamente spectaculoase care sa-i taie respiratia, cu  valeti care sa-i serveasca ambrozie cereasca, cu servitoare care sa-i ingrijeasca blana stralucitoare si cu un barbat care sa o venereze.

Porcul era pentru ea doar rampa de lansare, pentru ca linistea din cocina si mediul mai restrans  ii permiteau sa incerce sa-si depaseasca conditia de oaie.

A luat lectii de dictie, a inceput sa citeasca si sa invete limba barbatilor de zahar.

Era dispusa sa ofere cate putin cat mai multor barbati. Se vindea prin cuvinte dulci, disponibilitate, fiind mereu acolo, gata sa asculte, sa inteleaga, sa pozeze in oaia perfecta, pana in ziua cand ar putea parasi cocina, cu tot cu porc, luand cu ea doar mirosul greu de excremente, pe care nu l-ar mai fi putut camufla, odata instalata in castel.

A ratat mii de ocazii, pentru ca mirosul intepator al sufletului ei nu a incetat sa iasa la iveala, ori de cate ori simtea ca reusita-i poarta numele.

S-a simtit, astfel, condamnata sa ramana cu un porc care nu ar fi putut niciodata sa o ridice pe culmi nebanuite, cu care sa poata bea impreuna din cupa fericirii, dar a decis sa bea pe furis din troaca sperantei, care sa o poarte macar cu gandul in patul barbatului de zahar.

 

* Aceasta este o parodie si trebuie tratata ca atare

Sursa foto: Pinterest