Turcia

timp

Am intalnit in cercul celor bolnavi de cancer o apetenta pentru clinicile din Turcia, privite eronat ca fiind facatoare de minuni, izbavitoare de boli si detinatoare ale medicamentului miraculos.

Am cazut in aceeasi capcana, fireste, disperarea impingandu-ma sa incerc orice mi-ar fi promis vindecarea.

Incepusem deja chimioterapia cand prietena mea cea mai buna, un exemplu viu al daruirii neconditionate,  mi-a facilitat accesul catre renumita clinica Acibadem Fulya.

Nu este un demers simplu si nici ieftin. Am primit, anterior sosirii mele, o scrisoare care continea in proportie de 80% informatii referitoare la costurile interventiei chirurgicale, exorbitante, de altfel, insotite de adverbul urgent, reusind sa-mi induca falsa idee ca decizia trebuia sa fie in concordanta.

La un moment dat, m-am gandit sa renunt, dar Crina a fost foarte ferma. Mi-a spus ca banii nu vor fi o problema, ca nu si-ar ierta niciodata daca ar sti ca nu a facut tot ce tinea de ea.

Asa ne-am ales cu o excursie de 3 zile, ca intre fete, excursie la care tanjeam de mult si care nu se materializa niciodata.

Desi are un un serviciu solicitant si ar fi putut folosi zilele libere pentru a le petrece cu familia, m-a pus atunci pe primul loc, amintindu-mi ca si eu fac parte din familia ei si ca primordial este ca eu sa ma vindec.

Am invatat sa-mi ascund pe tot parcursul vindecarii, fricile si angoasele, dar, cu cat le indesam mai tare in abisul sufletului meu, cu atat Crina mi le simtea mai acut si reusea sa le inabuse, ca o plasa salvatoare.

Imi tremura sufletul la intrarea in cladirea gigantica, care nu aducea deloc a spital, ci mai degraba cu o corporatie impunatoare, care adapostea zeci de birouri cu sefi acizi si angajati supusi.

Ne-a intampinat o traducatoare, a carei functie, cel putin in cazul meu, mi s-a parut inutila, care desi nu avea studii medicale, considera necesar sa-si dea cu parerea in evolutia bolii mele si in deciziile pe care ar fi trebuit sa le iau.

Discutia cu medicul  a fost, asadar, anevoioasa, timpul fiind injumatatit, prin intermediul traducatoarei, vorbitoare doar de limba turca. Incercam uneori sa ma adresez medicului direct, cerand un drept care mi se cuvenea, engleza lui fiind foarte buna, dar mi-a atras atentia ca si-ar dori sa o implice si pe doamna traducator, ca si cum facea parte din pachet, negociabil de altfel, ca orice obiect de ” brand „, disponibil in bazar.

Ulterior discutiei, a urmat controlul, singurul control dureros, din sirul chirurgilor si oncologilor pe care i-am adaugat pe lista mea de shopping medical.

Nu-i contest competentele medicale, dar nici nu am gasit intelegerea si caldura medicilor pe care i-am ales, in cele din urma, care, nu intamplator,  lucreaza intr-un spital care poarta nume de Sfant.

La sfarsitul consultatiei, am plecat cu acelasi adverb ” urgent „, pe care l-am strans si mai abitir, in brate.

– ” Trebuie sa te operezi urgent, in maxim 7 zile.”

Cu aceasta informatie am ramas, dupa sansa unui consult cu un medic renumit. Tot ce am inteles a fost ca nu mai am timp. Au pus asupra mea o presiune enorma, reusind sa creeze cadrul perfect in care sa pot lua o decizie pripita, o decizie care m-ar fi costat 10.000 si nesiguranta unui rezultat fericit.

Am decis sa nu ma las intimidata si in taxiul care ne ducea  catre un loc in care sa putem cina, mi-am auzit prietena:

-” Daca acestea sunt datele problemei, mergem si in Viena.”

Sursa foto: Pinterest

 

Un gând despre &8222;Turcia&8221;

  1. Bravo, bine punctat Elena,l. Turcia si Viena au devenit niste destinatii de turism medical cu o reclama incredibila, dar neproportionala cu rezultatele pe care le obtin in vindecarea pacientilor…lumea ia de bun ce spun acesti medici si exact ca in Biblie:”…crede si nu cerceta…”, se arunca sa ia o decizie, poate pripita in acel moment. Sunt multe alte locuri si metode de a te trata si de a obtine bani de la stat pentru tratamente…

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile nu sunt permise.