Despre solidaritate

wp-1472810374214

Oricat ai incerca sa maschezi suferinta, cei care au trecut prin ea, ii recunosc straiele ponosite si grele, mirosul coplesitor si durerea surda a sufletului care o poarta.

Suferinta aduna laolata povesti si mai ales personaje, ale caror aura, in calea spre vindecare, capata forme, culori si stralucire de diamant. Jocul intunericului adauga ceva la bogatia vietii, ceva inestimabil, care face ca spectacolul interior sa se desfasoare vesnic la punctul culminant.

Suferinta striveste sub talpa-i aspra, intreaga invidie, rautate si razbunarea intalnita adesea la femei, cristalizandu-le personalitatea, din care izvoraste o bunatatea pura, vesnica, creatoare de legaturi indisolubile.

Acest articol este despre doamna pe care nu o cunosteam, dar care m-a oprit dimineata in piata, pentru a ma incuraja,  fiind o supravietuitoare de 15 ani, despre vanzatoarea din Brasov, supravietuitoare de 10 ani, care mi-a mangaiat sufletul  ca o adiere de vant intr-o zi torida, cu vorbele ei increzatoare, despre mama prietenei mele, Madalina, supravietuitoare de 11 ani, care mi-a ascultat temerile minute lungi la telefon si mi-a aratat binecuvantarea ascunsa in suferinta, despre doamnele care imi scriu deseori pe blog, simboluri ale renasterii, care nu au fost inspaimantate de puterea efemera a durerii, care au avut curajul sa vada dincolo de ea si mi-au impartasit cu frenezie starea plenara, profunda de fericire durabila. Despre doamnele pe care nu le voi cunoaste niciodata, aflate acolo, undeva, in diverse colturi ale lumii, care au lasat urme puternice, batatorind drumul catre vindecare.

Dragele mele, va multumesc pentru maiestria cu care v-ati spus povestea, pentru curajul de a trai in inima, pentru ca mi-ati aratat ca dincolo de lacrimi, sunt zambete, dincolo de framantari, liniste, dincolo de suferinta este VIATA.