Punctul zero

tumblr_mi5s5u40k11riczkoo1_250Prima data m-am nascut intr-o zi de vineri ( nu, n-am gresit, eu m-am nascut de doua ori). Nu era o vineri oarecare, ci Vinerea Mare. Am venit pe lume, cand in Biserica Ortodoxa se tine slujba de Prohod, care simbolizeaza inmormantarea Domnului. De asemenea, mama mi-a spus de multe ori ca m-a nascut in chinuri groaznice, egale cu moartea, unul dintre motivele pentru care am fost unicul ei copil. Imi place sa cred ca angajamentul pe care l-am luat inainte de a ma naste, ne-a salvat pe amandoua.

Nu cred in intamplare, la fel cum nu cred in conceptul tabula rasa a lui John Locke. Consider ca venim pe lume cu idei innascute, cu un plan bine stabilit, de la care putem devia sau nu. Evolutia noastra depinde de buna desfasurare a planului ales. Ne nastem cu un bagaj intelectual si genetic, cu un dar pe care trebuie sa-l folosim. Douazeci de ani, am banuit doar, ca sunt posesoarea unei mutatii genetice ce poate duce la aparitia unui cancer, un cancer care atunci cand si-a facut simtita prezenta, m-a salvat, m-a transformat, m-a facut sa-mi revin din starea de letargie in care ma aflam de prea mult timp.  Ma simt mai vie ca niciodata, mai libera, mai usoara si…fericita.

Mi-am provocat singura bolile ( da, au fost mai multe ). Am contribuit singura ani de zile la propria-mi nefericire , m-am scaldat in abisul sufletului meu si i-am tras si pe altii dupa mine, mi-am strigat deseori nefericirea, dar acum vreau sa-mi strig FERICIREA cu voi.

Foto: Pinterest

Un gând despre &8222;Punctul zero&8221;

Comentariile nu sunt permise.